Un articol despre scoala de munte
Povestea unei eleve...
„Totul incepe cu un fluturas sau un zvon legat de o “scoala de munte” …
Asa a inceput si in cazul meu. Intr-o zi am primit un fluturas despre o „scoala de munte”. Am sunat, m-am inscris si am mers la deschidere. In acel amfiteatru de la Facultatea de Geografie, niste oameni imbracati frumos ne vorbeau cu pasiune despre ce va urma, despre prietenia adevarata pe care o vom cunoaste pe munte, despre aventurile si amintirile lor, despre ceea ce intr-o zi vom simti si noi pentru munte.
Acesta a fost inceputul meu; inceputul fiecaruia e asemanator, dar conteaza ceea ce urmeaza…Se spune „daca vrei sa cunosti cu adevarat un om, ia-l cu tine pe munte”… Poti sa ramai acasa, sa te uiti la televizor, mancand chips-uri si band bere, poti sa petreci prin cluburi in fiecare sfarsit de saptamana sau sa iti pierzi noptile jucandu-te pe calculator … Sau poti alege o cabana, un foc de tabara, un cantec la chitara, aer curat, prietenie si aventura. Totul depinde de tine...
Ce se face intr-o astfel de scoala …? Inveti multe despre munte si oameni. Iti cunosti tara si vezi frumusetea de la inaltime. Inveti sa pretuiesti natura cu toata maretia ei, natura care poate sa iti fie prieten la nevoie sau dusman daca nu o respecti... Iti descoperi limitele in anumite situatii extreme sau chiar le depasesti. Atingi varfurile cele mai inalte ale muntilor sau „varful” din tine. Ai parte de aventuri, farse, intreceri intre echipe, seri culturale si poate chiar un „botez”, iar daca prinzi pe cineva ca iti unge cortul cu slanina, inseamna ca vrea sa faci cunostinta cu „mos martin”… Daca iti place muzica folk, cantecele la chitara, aici ai ocazia sa le asculti. Nu ai vazut inca 50 de oameni cum canta acompaniati de 2-3 chitari... Daca vezi un grup mare de oameni intr-o gara, cu bocanci mari in picioare si rucsacuri grele, suntem noi… Si daca vrei sa mergi cu noi pe munte, suntem prietenii tai! Le-am aratat prietenilor fotografii facute pe munte si m-au intrebat daca sunt prelucrate in Photoshop... Acesta e muntele si noi suntem cei ce il respecta! Asa ca nu te mira daca ai sa vezi atasate la rucsac gunoaie luate de pe munte.
Am trecut prin viituri si viscole, am mers in tricou in luna decembrie la 2000 de metri inaltime, am castigat sau am pierdut concursuri, am invatat trasee si m-am catarat pe stanca uda, am fost pe acoperisul „Romaniei”, m-am indragostit la o cabana din munte, am castigat prieteni si amintiri si am invatat ce inseamna supravietuirea si orientarea, am dormit la priciuri sau in cort, am spalat vase cu zapada si am hranit cateii cu mancarea mea, am invatat legile muntelui si am cantat la foc de tabara, mi-am ascultat inima batand in linistea naturii si lemnele ce trosneau in soba noaptea… Pot sa iti mai povestesc multe, dar vreau sa te las si pe tine sa descoperi „scoala de munte” si oamenii ei… “
